Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creatie intelectuala in domeniul literar, artistic sau stiintific, oricare ar fi modalitatea de creatie, modul sau forma de exprimare, independent de valoarea si destinatia lor. Prin urmare, toate textele expuse pe acest site sunt protejate, potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Preluarea integrala sau partiala si publicarea lor fara acordul autorului este interzisa. Punerea la dispozitia publicului, inclusiv prin internet sau prin alte retele de calculatoare, fara consimtamantul titularilor de drepturi, a operelor sau a produselor purtatoare de drepturi conexe ori de drepturi sui-generis ale fabricantilor de baze de date ori a copiilor acestora, indiferent de suport, intra sub incidenta art. 139, indice 8 si constituie infractiune.
Arta poetica - MOTTO
Strădania ta să nu aibă nelinistea grabei și pripa soroacelor, măcar pentru că, atunci când trebuie să urci în genunchi, zorul doare mai tare. Uită-te și pe tine, și lungimea artei. Scriind românește, nu-ți pese de rostirile noastre, cum vor fi fost, ci de obârșia din care ele toate s-au născut și poate să se nască și a ta. Arde-ți bătrânii pe rug, ca să-ți rămână din ei, inarticulat și pătrunzător, doar parfumul. Caută să reconvertești cultura în natură și nemijlocire. Ține minte că voința operează doar achizitiv, antiinerțial și polemic, iar restul e doar un fel de lungă iubire fără sorți știuți. Trăiește, gândind și scriind, doar în prezent și cât mai deplin. Restul nu e decât retorica timpului subiectiv. Și totuși, uită-ți cititorii sau, mai degrabă, instituie-i tu.Ia seamă că nu ești dator nimic, că fapta ta, și prețuirea ei, începe cu ea însăși, ca un dar. Și că restul, ultimul rest, este numai, să zicem, prietenie, adică un indiciu între altele că ceva din noi, găsindu-și expresie privilegiată în durata culturii, este mai cuprinzător decât ea însăși și, dacă nu vrei să admiți că îi dă sensul, poate dă un sens superior înseși neizbânzilor noastre."(Petru Cretia)
Scorpions este cea mai renumită și consacrată trupă hard rock/heavy metal din Germania. De-a lungul carierei lor, care durează de mai bine de 40 de ani, aceștia au vândut peste 70 de milioane de albume. S-au făcut cunoscuți mai ales prin hituri ca Wind Of Change sau Still Loving You.
1) Sa nu uiti ca oricat de frig ar fi afara, inauntru a mai ramas macar o scanteie calda, care are nevoie de vantul prieteniei pentru a fi reaprinsa. Nu-l lasati pe cel de alaturi sa se transforme in cenusa, s-ar putea sa nu mai renasca.
2) Sa nu uiti ca principiile morale pot fi adormite si pot fi date disparute, dar intotdeauna se va gasi macar un suflet care le va trezi. Important e cine va fi acel suflet? Acel cineva care va lua primul intiativa. Poti fi chiar tu!
3) Sa nu uiti ca rudele nu ti le alegi si ca atunci cand le vei accepta/respecta pe ele, te vei accepta/respecta pe tine!
4) Sa nu uiti ca a iubi nu inseamna doar sa te darui trup si suflet cuiva, a iubi tine de respectul pe care-l porti sentimentului. In momentul in care este alterat, compromisurile nu-si mai au rostul, doar prelungesc agonia finalului.
5) Sa nu uiti ca batranetea este doar o scuza a fricii. Cei in varsta cred ca intelepciunea merge mana-n mana cu resemnarea si austeritatea, le e frica de adevarul nebuniei fericite. Dar oare intelepciunea si nebunia nu-si imprumuta atributele?
6) Sa nu uiti ca anii nu-i masori in saptamani si zile, ci in fapte si amintiri, dar tineretea n-o masori in ieri si maine, ci in azi si acum. Asa ramanem vesnic tineri, fiindca azi e ieri pentru maine si maine pentru ieri.
7) Sa nu uiti ca dragostea nu e soluţia tuturor problemelor, dar e cea mai la îndemână!Nicidecum dragostea nu creşte direct proporţional cu timpul şi nici nu scade, ea se menţine. Sentimentul că iubeşti o persoană mai mult pe zi ce trece este doar conştientizarea acestui fapt şi nu mărirea lui. Nu poţi iubi azi şi mâine nu. Ori o faci ori nu.
8) Sa nu uitica speranţa e hrana sufletului care se îndoieşte de reuşită. Dacă sentimentul numit mai sus nu ar exista, probabil că sufletul ar muri flămând şi însetat. În lipsa speranţei se ajunge la resemnare deci la un acord cu moartea, în care nu mai intervine lupta pentru viaţă, nici măcar licărul ultimei şanse.
9) Sa nu uiti ca atunci cand ai impresia că nu ai cu cine vorbi, vorbeşte-i timpului! El are o veşnicie ca să te asculte.
10) Sa nu uiti ca uneori mai e nevoie si sa uiti, dar fii sigur ca lucrurile cu adevarat importante nu se uita.
de Raza De Soare
Premiul Prieteniei de la Mariana
Premiul "Ingerul Craciunului" de la Mariana (click)
Mai este vreme?
-
Şi într-adevăr, are sa mai fie vreme
Şi pentru fumul gălbui şerpuind de-a lungul străzilor umezi
Frecându-şi iar spinarea de fereşti;
Mai este vreme, are să ...
Ţaranca di la sati
-
Ios ţaranca de la sati, ăî am o plînjeri di zîs..
Acu am vinit sî io sî aştern o petiţii spri a fi cititâ de tăţ trecatorii,
pin satili noaştri romîneşti sî...
MĂRŢIŞOR – “Eliberarea prin iubire”
-
“La mine-n suflet este vifor Şi vin nebuni să facă schi” Adrian Păunescu –
“Antiprimăvara” Tuturor doamnelor şi doamnişoarelor, un mărţişor virtual şi
toat...
-
Regrete... simt regrete! Oare chiar e adevărat ceea ce spunea Mark Twain și
anume că: „Peste douăzeci de ani vei fi dezamăgit din cauza lucrurilor pe
care ...
De ce aş candida pentru parlament
-
De peste două decenii încerc să mă conving că « omul potrivit trebuie să se
afle la locul potrivit ». Că fiecare trebuie să ştie care îi sînt limitele,
adi...
Ohh, God
-
*"My my, my, my, oh give me love."*
*
*
*
*
Trista. Motiv? N-am nici cea mai mica idee. :o3
Vreau sa dispari, sa te evapori, sa zbori, sa te duci unde vrei...
-
Janis Joplin and a cup of tea. I put honey in it, honey.
Come by later if you want, we could listen to some old records..
I just remembered..you don’t c...
Fluturi.
-
*Totul e alb in jurul ei. Totul. Adica nimic. Se simte ca un punct lasat de
un creion pe o foaie de hartie. Atat de mult alb o inconjoara. E fara
limite. E...
Pentru cauza
-
Sunt zile in care incerc sa lupt. Insa sunt mai multe zile in care aman. Nu
am incetat niciodata sa lupta, sa ma ridic. epuizat, stau jos lovit.
Visand la...
"APARTINATORII"
-
*Priveam reportajele TV referitor la scoaterea din morgile spitalelor a
celor ce si-au dat ultima rasuflare in aceste institutii de sanatate
publica si ma ...
RamBase
-
Una dintre cele mai vechi comunitati online pentru cei pasionati de
jocuri din Romania, cu servere proprii de Team Fortress 2 (TF2), Counter
Strike (...
Călătoria e poveste....
-
Pe o şosea largă şi goală cineva aleargă...
Se aude muzică din ce în ce mai tare şi mai energică în căşti şi peisajul
devine cumva golit de sens. Se simte u...
Idoli sau surse de inspiratie?
-
Povesteam cu noua mea prietena de suflet despre faptul ca pentru ei
musulmanii nu asculta muzica. Ca te indeparteaza de la Dumnezeu si de la
toate si...
Lucruri
-
Doar acele plantatii
de vise si senzatii
pot determina creatii
acum pe combinatii
zeci de tentatii
ai multe aspiratii
vindem informatii
adevarate licitatii
d...
-
S-a instalat un nor de panica asupra mea.Si bate vantul din ce in ce mai tare. Ma clatin.Imi va spune: "Linisteste-te! Va fi bine de data asta!" ... Dar nu a...
Duminica a XV-a dupa Rusalii
-
*Porunca cea mare a iubirii*
*"Sa iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau, cu toata inima ta,*
*si cu tot sufletul tau, si cu tot cugetul tau. Aceasta este*
...
Parto,parto
-
*SESTO*
Parto, ma tu ben mio,
Meco ritorna in pace;
Sarò qual più ti piace,
Quel che vorrai farò.
Guardami, e tutto oblio,
E a vendicarti io volo;
A questo ...
Un nou început
-
Totul a început timid...Când ne-am văzut 28 de suflete adunate în aceeaşi
clasă eram toţi speriaţi, sfioşi... o mână de copii aveau să petreacă 4 ani
împ...
Musafirii sunt poftiti ...sa urce in copac
-
A trecut aproximativ un an si jumatate de cand am facut prima postare
aici...acum ma mut in copacul meu http://drumulcatrenicaieri.ro/
Relatie imposibila?
-
Ea are 25. El 40. Ambii au avut relatii ratate, dezamagiri si deziluzii de
nedescris. Acum s-au gasit. Se cunosc de doar citeva zile... dar au
petrecut imp...
Diaconescu la gunoi
-
Cand am vazut ce face Tolea nu am mai putut de ras :)), uitati-va.
Cu 3 ani în urmă
Legenda Paraului Raza De Soare
Legenda spune că demult, în vremurile binecuvântate de dinainte de venirea feţelor-palide, trăia într-un trib apaş o femeie pe nume Rază-de-Soare. I se dăduse acest nume pentru că întotdeauna, chiar şi în cele mai grele timpuri, ea avea un zambet şi o încurajare pentru fiecare. Când a venit timpul, s-a căsătorit cu un războinic din tribul său, întemeind un cort de bizon aproape la fel de bogat şi încăpător ca şi al şefului de trib. Se părea că existau toate motivele pentru a fi fericită, şi totuşi...ceva lipsea, un lucru esenţial! Oricât îşi doreau, nu puteau avea şi ei un urmaş, aşa cum aveau până şi cei din corturile cele mai umile! Odată, pe când mergea prin pădure, culegând fructe, şi verificând capcanele puse de soţul său pentru rozătoare cu blana preţioasă, auzi un zgomot ciudat, ca un plâns de copil. Ce putea fi, în mijlocul pădurii, pe unde doar fiarele sălbatice mai treceau? Curioasă, se apropie de locul respectiv, încercând să nu facă zgomot. Ceea ce văzu, îi tăie răsuflarea, şi o umplu de milă! În mijlocul unei poieni, zăcea moartă o femeie cu o rană urâtă la gât. Lângă ea, plângea un copilaş de câteva luni, probabil de foame. Puţin mai încolo, se vedeau trupurile unui războinic cu ţeasta spartă, şi al unui grizzly uriaş, cu un topor înfipt în piept. Indienii purtau straiele tribului sioux, duşman de moarte al apaşilor. Înţelegând ce se petrecuse, ea hotărâ să păstreze copilul pentru sine, deşi înţelegea cât de greu îi va fi. Prezenţa unui copil sioux în trib nu putea fi privită cu ochi buni. Şi, chiar aşa se şi petrecură lucrurile! Marele Şef încercă să o convingă să lase copilaşul în pădure, unde îl găsise. "Siouxii ştiu doar să prade şi să ucidă. Prezenţa unui copil al lor în tribul nostru ar fi ca o pânză fluturată în faţa unui bizon furios." Nici chiar soţul ei nu fu de acord. Văzând că nu o puteau convinge, îi dădură un cort mic şi umil, tocmai la marginea aşezării. Aceasta întrucât, în cazul în care siouxii auzeau de copil, să îl găsească cu uşurinţă, şi să nu mai distrugă restul aşezării. Rază-de-soare nu fu cu totul surghiunită doar pentru că Marele Şef avea o slăbiciune pentru firea ei blânda, încă de pe când era copilă. Trecu astfel aproape un an. Copilaşul creştea frumos şi deştept. Rază-de-soare găsea în asta o bucurie, deşi, din când în când, îi mai era dor de cortul ei cel mare, şi îi mai sângera inima când foştii prieteni şi vecini o priveau ca pe o străină. Într-o seară, după ce hrăni şi culcă copilul, apoi stinse opaiţul din grăsime de urs, auzi la intrare un foşnet ciudat. Nu semăna cu zgomotele făcute de animale, şi nici cu cele făcute de apaşi când se furişau. Cu inima strânsă, apucă un cuţit mare, cu care curăţa de obicei pieile de bizon, şi îl ascunse la spate. Apoi, scose uşor capul din cort. În lumina lunii, văzu două siluete de indieni necunoscuţi . Unul dintre ei avea părul împodobit cu multe pene, semn al unui mare şef. Când se apropiară, recunoscu straiele siouxilor. Aşadar, veniseră! Marele şef apaş avusese dreptate! Totuşi, nu erau pictaţi în culorile războiului, ceea ce îi mai dădu o speranţă. - Aţi venit să luaţi copilul şi să nimiciţi tribul? întrebă ea. - Am venit doar să îţi spunem o poveste, răspunse în graiul apaş cel împodobit cu pene. Dacă vei avea bunăvoinţa de a mă pofti în cort! Ea înţelese că nu avea de ales, şi făcu un semn de încuviinţare. Cel ce se arăta a fi şef intră, iar celălalt rămase de pază. În cort, se ghemuiră amândoi pe podeaua săracă. Ea aşteptă să înceapă el vorba, întrucât aşa cereau regulile bunei-cuviinţe, el fiind bărbat, şi în plus, mare şef. - În urmă nu cu mult timp, începu el, şeful unui mare şi important trib sioux a căzut ucis la o vânătoare de bizoni. Lucrul a fost neaşteptat şi tulburător pentru trib, întrucât el nu avea fii, şi nu apucase să numească un urmaş. Avea, în schimb, mai mulţi fraţi. Unul dintre aceştia: Săgeată-Iute, părea a fi cel mai potrivit să îi urmeze, întrucât era cel mai bun războinic, şi în plus, avea şi o înţelepciune deosebită pentru vârsta lui. Totuşi, fraţii mai mari nu fură de acord. Şi ei erau buni războinici, şi în plus, un mare şef trebuia să fie mai vârstnic. După un lung sfat, care fu cât pe ce să se termine cu o încăierare, îl aleseră pe un alt frate: Cuţit-Lung. Şi, pentru a nu risca să se dezbine tribul în vremuri de nevoie, îl poftiră pe Săgeată-Iute să meargă, împreună cu familia şi susţinătorii săi, să îşi întemeieze o aşezare separată. Nu era chiar un surghiun impus, ci o poftire politicoasa, dar el oricum nu mai era binevenit in trib. Totuşi, după plecarea sa, văzură că făcusera o proastă alegere. Cuţit-Lung era un bun războinic, dar crud şi încăpăţânat. Îi conduse în tot felul de atacuri asupra triburilor vecine, împuţinând astfel războinicii tribului. Prada nu era foarte multă, şi se termina repede. În plus, veni şi o secetă, şi toţi bizonii părăsiră regiunea, plecând în căutare de păşuni. Una peste alta, vraciul tribului înţelese că Marele Spirit se supărase pe ei, pentru alegerea lor. Făcură un alt sfat, în care aleseră un alt frate la conducerea tribului, dar numai pentru un timp. Şi anume, până ce va fi căutat, şi găsit, Săgeată-Iute. Acest şef, pe numele său Inimă-de-Urs, se află acum în faţa ta. El l-a căutat pe fratele Săgeată-Iute, dar a aflat veşti proaste despre el, şi anume că fusese ucis de un urs, împreuna cu soţia, iar copilaşul lor dispăruse. Însă, el nu şi-a pierdut speranţa de a-şi găsi nepotul, mai ales că inima ii spunea ca acesta trăia, şi era bine îngrijit. Pe de altă parte, înţelesese că favoarea Marelui Spirit se va întoarce la ei numai după ce copilaşul va fi repus în drepturi. Rază-de-Soare simţi că ea nu mai avea nici un cuvânt de spus, deşi inima i se strânsese. - Venind încoace, continuă Inimă-de-Urs, am văzut gheţarii uriaşi din vârful muntelui, şi i-am auzit spunând: "Vai, oare de ce ne topeşte soarele? De ce oare atâta suferinţă?" Încet, se prefăcură în pârâuri, care curseră la vale, printre păduri şi păşuni, văzând lucruri minunate, şi nebănuite de ei pe când stăteau în regiunea stâncoasă din vârf. Apoi, ajunseră mai înspre câmpie, unde era secetă. Soarele începu să soarbă şi din pârâuri, devenite acum râuri. "De ce oare trebuie să părăsim acest râu minunat, care ne-a legănat, şi ne-a dăruit privelişti atât de minunate?" se căinau picăturile care se prefăceau în aburi. Apoi, ele se uniră într-un nor minunat şi pufos, purtat de vânt în multe locuri, văzând şi învăţând atâtea lucruri, câte nici nu bănuiseră ca existau pe vremea când călătoreau cu râul. Ca gheţarii şi râurile sunt şi oamenii, soră apaşă! Ei nu trebuie sa plângă schimbarea unei forme, la ei, sau la ceilalţi, pentru că nu există pierdere, ci doar transformare spre mai bine. Iubirea niciodată nu se pierde, soră! Iar dacă ai vrea să îl păstrezi pe copilaş în formă de gheţar, crezi că i-ar fi mai bine decât nor fiind? - Eşti nu numai un mare şef, ci şi un mare înţelept, Inimă-de-Urs! răspunse ea. Desigur că îi doresc copilului numai ceea ce i-ar aduce cel mai mare bine. Pentru el, se pare ca a deveni nor este ceea ce i se cuvine. Eu, însă, simt că trebuie să hrănesc în continuare pământul natal, ca acel pârâu de care ai vorbit. - Şi tu eşti înţeleaptă, soră apaşă! Voi avea grijă ca acest copil, pe care îl vom numi chiar Marele-Nor, să îşi aminteasca întotdeauna de tine. Legenda spune că, în timpul cât Inimă-de-Urs, apoi Marele-Nor, au fost şefi ai tribului sioux, acesta nu i-a mai atacat niciodată pe apaşi. Cât despre Rază-de-Soare, despre ea se spune un lucru şi mai minunat! Se pare că Marele-Spirit a prefăcut-o chiar într-un pârâu, care izvora din ţinutul apaşilor, şi curgea până în cel al siouxilor. Astfel, ea şi-a putut îndeplini dorinţa de a hrăni pământul natal, fără a-l părăsi nici pe copil.
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu